Lexters

Consimțământul în era digitalizării. Valoarea unui Emoji în materie contractuală.

Un emoji este o pictogramă, o logogramă sau o ideogramă încorporată în text și utilizată în mesajele electronice și în paginile web.

Astfel, de câte ori apar „thumbs up”-ul, „handshake”-ul sau chiar „smiley face”-ul în discuțiile tale cu alți parteneri de business? 

Și cu toate acestea, de câte ori te-ai aștepta ca folosirea lor să dea naștere unui contract perfect valabil încheiat cu obligații în sarcina ta?

Aceasta a fost interpretarea în cazul unei instanțe din Saskatchewan, Canada, unde judecătorul a reținut că validitatea unui “thumbs-up” emoji ca manifestare de voință confirmativă este similară cu însăși semnarea contractului, obligându-l, astfel, pe pârât la plata a peste 61.000 USD. 

În fapt, un cumpărător de cereale din Terminalul de Sud-Vest, Canada, a trimis un mesaj text în masă către clienți în Martie 2021, anunțând că societatea sa dorea să cumpere 86 de tone de in. Cumpărătorul a conversat telefonic cu fermierul Chris Achter și a trimis, prin SMS, o imagine a unui contract de livrare a inului în Noiembrie 2021, cerându-i expres fermierului să “confirme contractul” în mesaj. Achter a răspuns cu un emoji de „thumbs-up”, dar nu a livrat inul în Noiembrie – și până atunci, prețurile pentru această cultură au crescut.

Prin urmare, părțile au contestat semnificația emoji-ului. Cumpărătorul a expus contractele sale anterioare confirmate prin SMS, sugerând că emoji-ul reprezintă împrejurarea că Achter era de acord cu termenii contractului. Cu toate acestea, fermierul a afirmat că emoji-ul indica doar faptul că primise contractul în mesajul text. 

Pentru a ajunge la decizia sa, judecătorul a citat definiția din www.dictionary.com a emoji-ului “thumbs-up“: “folosit pentru a exprima consimțământul, aprobarea sau încurajarea în comunicările digitale” și a concluzionat că aceasta este “noua realitate în societatea canadiană“.

Sub egida dreptului românesc, încheierea valabilă a unui contract se realizează prin întâlnirea concordantă a două sau mai multe voințe individuale. Astfel, la nivel național, este incident mecanismul de propunere și acceptare a ofertei ce determină formarea unui acord de voințe1. 

Voința uneia dintre părți este transpusă în dimensiunea juridică sub forma consimțământului. În acest sens, conform art. 1204 al Noului Cod Civil, consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză. Dintre aceste condiții ale valabilității consimțământului, caracterul serios este cu adevărat de interes. 

Pentru a fi serios, consimțământul trebuie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice2. Condița nu este îndeplinită când manifestarea de voință este prea vagă3, a fost făcută în glumă4, din prietenie sau pură complezență. 

În lumina acestor considerente, emoji-urile pot fi deschise interpretării deoarece semnificația lor variază în funcție de mediul cultural, de persoanele implicate și chiar de contextul în care au fost folosite. Natura confirmării prin „thumbs up” percepută de o anumită poate fi văzută diferit de o altă persoană, așa cum s-a întâmplat în cazul menționat expus anterior.

Această ambiguitate este de natură să afecteze seriozitatea consimțământului oferit printr-un emoji în mijloacele actuale de comunicare. Însă, aplecându-ne asupra tuturor circumstanțelor contextuale, cum ar fi mesajele text, e-mailurile, mărturiile și chiar precedentele judiciare, nu putem ignora valoarea emoji-urilor în materie contractuală.  

Așadar, părțile ar putea opta în continuare pentru exprimarea clară și literală ca fiind mult mai sigură în materie contractuală, folosind chiar și clauze de integrare5. Cu toate acestea, noi realități sociale urmează a fi puse în discuție în urma progresului emergent al tehnologiei. 

Acceptarea „thumbs-up”-ului ca o manifestare întru totul valabilă de voință este un precedent către interpretări ale altor simboluri sugestive, cum ar fi “hand shake“-ul sau chiar “fist bump“-ul. Astfel, evoluția rapidă a digitalizării naște provocări juridice stringente, iar companiile, în  materie contractuală, sau chiar în desfășurarea activităților zilnice, trebuie să fie adaptate corespunzător! 

 

Huială Mihai-Cristian

Attorney at Lexters

 

1  Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de Drept Civil – Obligațiile, p. 66, editura Universul Juridic București 2015;

2  Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de Drept Civil – Partea Generală, p. 141, editura Hamangiu, ed. 2, 2012;

F. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici & I. Macovei , Noul Cod Civil – Comentariu pe articole, p.976, editura C.H.Beck, ed. 3, 2021; 

4 Jocandi causa;

5 Multe contracte includ clauze de integrare (cunoscute și sub denumirea de clauze de fuziune) care prevăd că respectivul contractul reprezintă acordul complet și final dintre părți. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *